Cap. 11
1. Atunci m-a ridicat Duhul şi m-a dus la poarta de răsărit a templului Domnului, care este spre răsărit. Şi iată în poartă, la intrare, erau
douăzeci şi
cinci de oameni şi în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.
Cap. 39
33. Camerele ei cele de pe laturi, stâlpii ei şi pridvorul ei erau de aceeaşi măsură. Împrejur avea ferestre la camere şi la pridvor. Lungimea ei era de
cincizeci de coţi şi lăţimea de
douăzeci şi
cinci de coţi.
36. Ea avea camere pe de lături, stâlpi, pridvor şi ferestre pe din afară; în lungime avea
cincizeci de coli, iar în lăţime
douăzeci şi
cinci de coli.
Cap. 40
1. În anul al
douăzeci şi
cincilea după robirea noastră, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la paisprezece ani după dărâmarea cetăţii Ierusalimului, tocmai în ziua aceea a fost mâna Domnului peste mine şi m-a dus în ţara lui Israel.
13. Apoi a măsurat el faţa porţii, de la acoperişul unei camere până la acoperişul celeilalte,
douăzeci şi
cinci de coţi în lăţime. Uşile camerelor erau faţă în faţă.
21. Camerele de pe laturile ei şi prispele ei, trei de o parte şi trei de alta, stâlpii ei erau de măsura celor de la poarta cea dinspre răsărit; lungimea clădirii porţii,
cincizeci de coţi şi lăţimea,
douăzeci şi
cinci de coţi.
25. Ferestrele camerelor şi ale pridvorului erau la fel cu ferestrele clădirilor celorlalte două porţi; lungimea era de
cincizeci de coţi şi lăţimea de
douăzeci şi
cinci de coţi.
29. Camerele ei de pe laturi, stâlpii ei şi pridvorul ei aveau aceeaşi măsură. Împrejur, la camere şi la pridvor avea ferestre; lungimea era de
cincizeci de coţi şi lăţimea de
douăzeci şi
cinci de coji.
30. Împrejur avea coridor lung de
douăzeci şi
cinci de coţi şi lat de
cinci.
33. Camerele ei cele de pe laturi, stâlpii ei şi pridvorul ei erau de aceeaşi măsură. Împrejur avea ferestre la camere şi la pridvor. Lungimea ei era de
cincizeci de coţi şi lăţimea de
douăzeci şi
cinci de coţi.
36. Ea avea camere pe de lături, stâlpi, pridvor şi ferestre pe din afară; în lungime avea
cincizeci de coli, iar în lăţime
douăzeci şi
cinci de coli.
Cap. 45
1. Când veţi împărţi pământul în părţi prin sorţi, atunci să osebiţi o parte sfântă a Domnului de
douăzeci şi
cinci de mii de coţi în lungime şi
douăzeci de mii în lăţime, ca să fie sfânt acest loc în toate hotarele lui de jur împrejur.
3. De la locul pe care va fi locaşul cel sfânt, Sfânta Sfintelor, vei măsura cele
douăzeci şi
cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi în lăţime;
5.
Douăzeci şi
cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi în lăţime va fi bucata de pământ a Leviţilor, slujitorii templului, ca moşie a lor cu cetăţi de locuit.
6. În stăpânirea cetăţii să daţi
cinci mii de coţi în lăţime şi
douăzeci şi
cinci de mii în lungime, în faţa locului sfânt, care este osebit pentru Domnul. Acesta trebuie să fie al întregii oase a lui Israel.
12. Siclul să aibă
douăzeci de ghere. Mina va fi de
douăzeci de sicli, de
douăzeci şi
cinci de sicli şi de
cincisprezece sicli.
Cap. 48
8. Iar lângă hotarul lui Iuda, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea sfântă, în lăţime de
douăzeci şi
cinci de mii de coţi, iar în lungime deopotrivă cu celelalte părţi, de la marginea de răsărit ţa ţării până la cea de apus. În mijlocul acestei părţi va fi templul.
9. Partea pe care o veţi osebi Domnului va fi lungă de
douăzeci şi
cinci de mii de coţi, iar lăţimea de zece mii de coţi.
10. Şi această parte sfântă trebuie să fie a preoţilor: la miazănoapte
douăzeci şi
cinci de mii de coţi, la apus în lăţime zece mii de coţi, spre răsărit în lăţime zece mii şi spre miazăzi în lungime
douăzeci şi
cinci de mii, iar la mijloc va fi locaşul sfânt al Domnului.
13. Leviţii vor primi lângă partea preoţilor o parte de
douăzeci şi
cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi în lăţime: toată partea
douăzeci şi
cinci de mii în lungime şi zece mii în lăţime.
15. Iar următoarele
cinci mii în lăţime şi
douăzeci şi
cinci de mii în lungime se dau pentru cetate, pentru întrebuinţarea obştească, pentru locuinţe şi pentru pieţe; cetatea va fi în mijloc.
20. Toată partea aceasta, un pătrat de
douăzeci şi
cinci de mii de coţi în lungime şi
douăzeci şi
cinci de mii de coţi în lăţime, va fi partea sfântă şi va cuprinde şi pământul cetăţii.
21. Ce va rămâne va fi al regelui de o parte şi de alta a porţiunii sfinte şi a porţiunii cetăţii, ce va trece peste cele
douăzeci şi
cinci de mii de coli spre răsărit până la hotarul ţării şi ce va trece peste cele
douăzeci şi
cinci de mii de coţi spre apus până la hotarul ţării. Aceasta va fi partea regelui, aşa încât partea sfântă şi locaşul sfânt vor fi la mijloc.